CU DOMNUL MEU HRISTOS ÎN GHETSIMANI

DOMNUL ISUS HRISTOS SE ROAGA IN GRADINA GHETSIMANI

Pășeam tăcut, cuprins de-nfiorare
Cu grupul de turiști, români, creștini…
Priveam orice detaliu, orice floare
Și iarba din grădina cu măslini.

Priveam măslinii-mbătrâniți de vremuri:
Mai mult de două mii de ani, mai mult,
Când, fără vreo furtună sau cutremur,
Măslinii fremătau de-un grav tumult,

Căci Cel cuprins de-o groaznică-ntristare
În sufletu-I puternic tulburat,
Ținea în mâna Sa o cupă mare:
„Paharul cu al lumii greu păcat”

Era ceva, precum oțetul, acru,
Ceva spurcat, ca fierea de amar…
Ar fi dorit s-atingă țelu-I sacru
Făr-a mai bea acest cumplit pahar!

„Și-alese trei: pe Iacov, Ioan și Petru
Gândind că Îl vor sprijini un ceas,
Solicitându-i să se roage pentru
A trece victorios acel impas,

Dar, neînțelegându-I tulburarea
Când El cu transpirații se ruga,
Îi prinse oboseala și… visarea…
… Dar, în final, Hristosul t r i u m f a…
*
Iar dup-acest tumult al suferinței,
Sosesc bătrâni, străjerii-n alt tumult,
Cu marii preoți, simbolul credinței,
Cu Iuda, oferindu-I fals sărut…

Se-aud mulțimile gălăgioase:
– Făclii prin întuneric, pâlpâind –
Cuvinte multe, fapte zgomotoase,
Se-aud ciomege, săbii zornăind;

Chiar sabia lui Petru fu-n acțiune
Lovind pe robul Marelui Preot
Tăindu-i o ureche… dar… minune:
„Cel Urmărit” i-o puse iar la loc…

Apoi, ostașii mâinile-I legară
Cu lanțul ce fu p r o p r i u l l o r p ă c a t;
Pe ucenici însă-i eliberară,
Iar El târât la Ana… la Pilat…

De-atunci grădina rămăsese goală
De preoți, de bătrâni și de soldați
Și liniște-așternută este iară;
În schimb, măslinii mult sunt vizitați…
*
Văd grupul de români în contopire
Ori separat, se fotografia
Spre-a-mbogăți albume-n amintire,
Urmând a merge-apoi la Golgota.

Eu am rămas tăcut și singuratic
Sub un măslin bătrân ce ar fi fost,
Spun unii, cel sub care-n mod dramatic
Fierbinte se ruga Isus Hristos…

Și-n timp ce grupul părăsea grădina,
Stătui în urmă sub acel măslin
Să-mi plâng odată-n plus și sincer, vina…
… De-odată ceru-mi strălucea din plin:

Fusese-o liniște desăvârșită…
Măslinii crengile nu-și fremătau
Cu frunza lor lucioasă, ascuțită…
Nici păsări, ciripind, nu se-auzeau…

Dar Ghetsimani ajunse iarăși „plină”
Deși fuseserăm numai… „n o i d o i”
Și nu în noapte ci… lucind l u m i n ă :
„Lumina zilei celei de apoi”

26 aprilie 2011

DOMNUL HRISTOS SE ROAGA IN GHETSIMANI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: