INTEGRITATE

Regele si lingusitorii sai ipocriti

Tăcerea se așterne în atmosfera sumbră;
Cuprinși sunt de emoții slujbașii adunați…
A fețelor lumină ascunsă e de umbră,
Având să dea răspunsuri când fi-vor invitați.

Se-aude-n întrebare a regelui dorință:
Ar vrea să știe sincer, direct și personal
Ce crede fiecare despre a lui ființă
Ca rege-n maiestate, despot ori suveran.

Cu promisiunea fermă, purtând a sa dovadă:
„O piatră nestemată la fiece răspuns… ”
Au început să curgă elogii în cascadă,
Iar regele, în glorie-nălțat fu de nespus…

…Dar undeva, în colțul cel fără de onoare,
Cu mintea frământată, sta un slujbaș sărman,
Când regele-l întreabă: „Pe tine ce te doare?”
„Stăpâne! Adevărul, să-l cumperi, vrei, cu bani?!?

Mă voi abține, iată, și cugetu-mi în pace
Și nepătat luci-va precum un diamant!”
„Ei, haide, spune totuși părerea-ți «mai stângace»
Și-avea-vei răsplătire, așa cum am jurat.”

„Ascultă, Maiestate, ascult-a mea umilă
Și sinceră părere despre Măria Ta,
Chiar dacă soarta-mi fi-va lipsită de-a Ta milă…
…Eu cugetul, prin vorbe, nu mi-l voi întina:

Un om ca orișicare din noi ești, cu greșeală;
Ce ne deosebește e următorul fapt:
«Când noi greșim, e una, chiar de n-avem sfială;
Când Tu greșești, e alta, și-o simte-ntregul stat!…»”
*
Sfârșise întâlnirea… Sosise iată, ceasul
Când fericiți, slujbașii primiseră-al lor dar;
În schimb, cel de la urmă, umil mișcându-și pasul,
Fu ridicat de rege la rang de… cancelar.
*
După un timp, slujbașii venit-au plini de ură:
„Aceste pietre scumpe sunt false!” au strigat
„Da, știu!” fuse răspunsul, „sunt însă pe măsură
Cu falsurile voastre prin cari m-ați lăudat!”
*
Mai mult decât această posibilă-ntâmplare,
Scriptura ne vorbește de „cugetul curat”
De sfântă îndrăzneală… și făr′ exagerare
Să fie vorbe bune când e de-apreciat.
*
Rămâi mereu în colțul cel fără de onoare…
Când mintea frământată-ți va fi, ca „rob sărman”,
Iar cineva-ntreba-va: „Pe tine ce te doare?”
Răspunde-i: „Adevărul, eu nu mi-l vând pe bani!”

Te vei „abține” astfel și cugetul în pace
Și nepătat luci-va precum un diamant,
Și-n fine, de vei spune părerea ta „stângace”,
El, Domnu’-ți răsplăti-va așa cum a jurat.

Petrică Pleşa
(Poezie dedicată fiului meu la vârsta de 34 de ani.
Ideea poeziei este preluată din înțelepciunea poporului român)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: