GRIJA PENTRU TURMĂ ŞI GRIJA PENTRU LUCRĂTORI

Pastorul cel Bun este Domnul nostru Iisus Hristos

Aş dori ca aceste rânduri să constituie un preambul pentru ceea ce va domina preocupările spirituale din cadrul adunărilor noastre frăţeşti în anul 2013, conform motto-ului convenit şi anume: „Ucenicizare şi păstorire. Grija pentru turmă, grija pentru lucrători.”

„Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi : Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră… de bună voie, după voia lui Dumnezeu… cu lepădare de sine… făcându-vă pildă turmei. Şi când se va arăta Păstorul cel Mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.”
(1 Petru 5:1-4).

Vreau să evidenţiez marea recompensă ce ne va surprinde în eternitate şi anume „cununa care nu se poate veşteji, a slavei”. Am mai găsit şi alte cununi: „cununa neprihănirii” oferită de către „Domnul, Judecătorul cel drept… tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui (2 Timotei 4:8 ); „cununa vieţii” oferită tuturor celor ce rabdă ispita ca dovadă a iubirii lor de Dumnezeu (Iacov 1:12) şi respectiv tuturor celor credincioşi până la moarte (Apocalipsa 2:10). Cum vor fi aceste cununi, nu-mi pot închipui, dar tare mult mi le-aş dori. Mi-a atras atenţia, însă, „cununa care nu se poate veşteji, a slavei” (1 Petru 5:4b).
Când, cum, cine şi din ce (sau din cine) se împleteşte această cunună? Iată cugetarea personală ca răspuns la întrebarea de mai sus: „cununa care nu se poate veşteji, a slavei” şi-o pregăteşte fiecare păstor slujind turmei lui Dumnezeu, conform recomandărilor apostolului Petru.

Apostolii şi-au înţeles menirea, dovedind prin cele scrise tesalonicenilor, grija lor părintească faţă de cei cu care erau strâns uniţi prin dragostea divină:

„Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem. Astfel, o dată şi chiar de două ori am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana”
(1 Tesaloniceni 2:17-18)

În virtutea acestei realităţi, Pavel declară imediat:

„Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi… „
(1 Tesaloniceni 2v.19-20).

Aşadar, alături de celelalte cununi, apostolii vor primi şi această vie şi eternă „cunună care nu se poate veşteji, a slavei”, „împletită” din cei atât de dragi lor, în timp ce supravegheau cu o deosebită grijă, turma pe care o primiseră în păstorire.

SUIND DIN TREAPTĂ-N TREAPTĂ PĂRTĂŞIA
„O cântare a treptelor” –
(după Psalmul 133)

Ce minunat, ce dulce şi plăcut e
Să locuiască fraţii împreună:
E ca o impecabilă cunună
De străvezii şi scumpe diamante.

Pe când Hermonu-nalţă fruntea-i albă
Înzăpezită peste lanţ de munte,
În haruri mii coboară daruri multe
Ca mii de sori sclipind în roua-i dalbă.

De mare preţ precum fu untdelemnul
Pe capul lui Aaron, odinioară,
Pe margini de veşminte şi-azi coboară
Purtând în el, duhovnicesc însemnul:

„Acolo, Domnul, binecuvântare
Oferă-n unitate şi frăţie
Ca Roua Dimineţii ce-n vecie
Pe Muntele Sion va să coboare…”
(Psalmul 133:3 şi Evrei 12:22)

***
Ce minunat, ce dulce şi plăcut e
Să locuiască fraţii împreună:
E ca o impecabilă cunună
„Din sfinţi şi sfinte”, scumpe diamante.

Petrică Pleşa noiembrie 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: