Archive for the PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU Category

PUTEREA ÎNVIERII – MESAJ PASCAL

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - ARTICOLE with tags , , , , , , on 05/05/2013 by Petrică Pleşa
MORMANTUL GOL ESTE DOVADA INVIERII DOMNULUI IISUS HRISTOS

MORMANTUL GOL ESTE DOVADA INVIERII DOMNULUI IISUS HRISTOS

„Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea”
(Faptele Apostolilor 2:24)

În Cuvântul lui Dumnezeu, Învierea Domnului Isus Hristos o găsim relatată atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament în mod diferenţiat în Evanghelii, în cartea Faptele Apostolilor şi în Epistole. Aspectul profetic din Vechiul Testament avea să fie utilizat de către apostoli, drept argumentare suplimentară şi credibilă iudeilor căror le propovăduiseră Învierea Domnului Isus Hristos.

În Evanghelii, detaliile specifice fiecăruia dintre cei patru evanghelişti zugrăvesc, din punct de vedere istoric, un tablou complet al măreţului şi unicului eveniment din Univers: „Învierea Domnului Hristos”

În cartea Faptele Apostolilor nu există expresia „Hristos a înviat”, în schimb găsim repetată expresia „Dumnezeu L-a înviat…”, oferindu-ni-se o perspectivă de cugetare mai profundă decât cea istorică.

În Epistole, Dumnezeu ne revelează importanţa şi implicaţiile învierii Domnului Hristos în viaţa celor pe care „…după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi” (1 Petru 1:3b-4). Înţeleg de aici că glorioasa Înviere îşi pune amprenta pe întreaga noastră viaţă, începând cu momentul naşterii din Dumnezeu până în momentul intrării în posesia promisiunilor Sale eterne.

Referindu-mă la cartea Faptele Apostolilor şi la expresia repetată în ea :
„Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii” (vezi motto-ul),
m-am întrebat: „Când şi unde fusese legat Domnul Isus? Despre ce legături este vorba? Cât de puternice fuseseră acestea?”

Citând Psalmul 18:4-5: „Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii, mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii”, apoi Psalmul 116:3 „Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii”, înţelegem fără dificultate că este vorba de împrejurarea în care prelua vinovăţia păcatului întregii omeniri asupra Sa. În grădina Ghetsimani, Domnul Isus „…a început să se înspăimânte şi să se mâhnească foarte tare … cu sufletul cuprins de o întristare de moarte” (Marcu 14v.33b-34a) „…ajuns într-un chin ca de moarte, a început să se roage şi mai fierbinte şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ” (Luca 22:44). El simţea înfăşurarea îngrozitoare a legăturilor morţii. Înfăşurat cu aceste legături, încărcat cu păcatul lumii, Domnul Isus prins de către ceata de ostaşi, fusese târât la marii preoţi, Ana şi Caiafa, în Sinedriu, apoi la Pilat, la Irod şi din nou la Pilat, care I-au aplicat judecăţi nedrepte, însoţite de batjocuri şi torturi groaznice. Toate acestea, împreună cu procesul înfiorător al crucificării,
au însemnat pedeapsa în locul nostru, al tuturor, au însemnat jertfa de ispăşire pentru păcatul lumii, jertfă de un bun miros, plăcut lui Dumnezeu.
Timp de şase ore pe cruce, ca Miel al lui Dumnezeu, El satisfăcea, concomitent, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu.

Coborât de pe cruce, trupul Său mort fusese aşezat într-un mormânt.
Mi-aş permite să spun că păcatele fiecărui individ de sub soare, constituie tot atâtea legături ale morţii care L-au înfăşurat în Ghetsimani, toate împreună, formând forţa enormă, păcatul, ce-L ţinuse în mormânt până a treia zi. „Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea”. Intensitatea acestei forţe, nu se poate intui decât prin contrast cu excepţionala descriere pe care apostolul Pavel o face puterii necesare şi folosite de Dumnezeu pentru învierea Domnului Isus: …şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi… care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o in Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi… (Efeseni 1v.17a, 18a, 19-20 a). Astfel, pentru o asemenea forţă a păcatului şi a morţii, era necesară o putere de înviere corespunzătoare, divină, net superioară, traducătorul găsindu-şi cu dificultate cuvintele cele mai potrivite pentru a o descrie… Şi când te gândeşti că aceeaşi Putere a învierii poate fi percepută şi experimentată de către fiecare dintre noi… Apostolul Pavel o cunoscuse, le-o dorea şi credincioşilor din Efes şi se ruga în continuare să o cunoască, în mod personal şi mai mult:

„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip la învierea din morţi”
(Filipeni 3:10-11)

Poezia următoare, am primit-o din partea lui Dumnezeu în urma cugetării de mai sus, încă în anul 2004 pe când mă aflam în spital, în preajma sărbătorii Învierii Domnului, dorindu-mi de ziua naşterii mele, trăirea acestor binecuvântări divine.

Mediaş
Aprilie 2013

Anunțuri

PETRICĂ PLEȘA A LANSAT DOUĂ VOLUME DE POEZII

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - DIVERSE, PETRICĂ PLEŞA POEZII SCRISE with tags , , , , , , on 11/02/2013 by Petrică Pleşa

Petrica Plesa - Lansare de carte - 11 ianuarie 2013 - Casa Schuller din Medias

Tumultul vieții cotidiene și-a spus cuvântul și abia astăzi (iată cu câtă repeziciune s-a scurs o lună de zile) reușim să publicăm pe blog vestea lansării recente a două volume de poezii care sper să-i bucure pe cititori. Doresc din toată inima ca cele două cărți să contribuie la zidirea Împărăției lui Dumnezeu, la proclamarea și glorificarea Numelui care este mai presus de orice nume. Prin poezii, mă închin cu umilință în fața Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul preaiubit și-I aduc mulțumire și recunoștință Tatălui Ceresc pentru toate lucrările Sale minunate.

Vă prezint coperțile celor două volume de poezii apărute cu voia și ajutorul Domnului. Lansarea de carte a avut loc la CASA SCHULLER din Mediaș în ziua de 11 ianuarie 2013. A fost o zi minunată, plină de har și binecuvântare și vă invit cu drag să vizionați materialul video de mai jos. Slăvit să fie Numele lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă și dragostea Sa cea mare !

IZVOARE SFINTE-N SFINTE DEDICAȚII

Izvoare sfinte - Petrica Plesa - coperta fata

Izvoare sfinte - Petrica Plesa - coperta verso

SELECȚII

Selectii - Petrica Plesa - coperta fata

Selectii - Petrica Plesa - coperta verso

GRIJA PENTRU TURMĂ ŞI GRIJA PENTRU LUCRĂTORI

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - ARTICOLE with tags , on 28/12/2012 by Petrică Pleşa

Pastorul cel Bun este Domnul nostru Iisus Hristos

Aş dori ca aceste rânduri să constituie un preambul pentru ceea ce va domina preocupările spirituale din cadrul adunărilor noastre frăţeşti în anul 2013, conform motto-ului convenit şi anume: „Ucenicizare şi păstorire. Grija pentru turmă, grija pentru lucrători.”

„Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi : Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră… de bună voie, după voia lui Dumnezeu… cu lepădare de sine… făcându-vă pildă turmei. Şi când se va arăta Păstorul cel Mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.”
(1 Petru 5:1-4).

Vreau să evidenţiez marea recompensă ce ne va surprinde în eternitate şi anume „cununa care nu se poate veşteji, a slavei”. Am mai găsit şi alte cununi: „cununa neprihănirii” oferită de către „Domnul, Judecătorul cel drept… tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui (2 Timotei 4:8 ); „cununa vieţii” oferită tuturor celor ce rabdă ispita ca dovadă a iubirii lor de Dumnezeu (Iacov 1:12) şi respectiv tuturor celor credincioşi până la moarte (Apocalipsa 2:10). Cum vor fi aceste cununi, nu-mi pot închipui, dar tare mult mi le-aş dori. Mi-a atras atenţia, însă, „cununa care nu se poate veşteji, a slavei” (1 Petru 5:4b).
Când, cum, cine şi din ce (sau din cine) se împleteşte această cunună? Iată cugetarea personală ca răspuns la întrebarea de mai sus: „cununa care nu se poate veşteji, a slavei” şi-o pregăteşte fiecare păstor slujind turmei lui Dumnezeu, conform recomandărilor apostolului Petru.

Apostolii şi-au înţeles menirea, dovedind prin cele scrise tesalonicenilor, grija lor părintească faţă de cei cu care erau strâns uniţi prin dragostea divină:

„Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem. Astfel, o dată şi chiar de două ori am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana”
(1 Tesaloniceni 2:17-18)

În virtutea acestei realităţi, Pavel declară imediat:

„Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi… „
(1 Tesaloniceni 2v.19-20).

Aşadar, alături de celelalte cununi, apostolii vor primi şi această vie şi eternă „cunună care nu se poate veşteji, a slavei”, „împletită” din cei atât de dragi lor, în timp ce supravegheau cu o deosebită grijă, turma pe care o primiseră în păstorire.

SUIND DIN TREAPTĂ-N TREAPTĂ PĂRTĂŞIA
„O cântare a treptelor” –
(după Psalmul 133)

Ce minunat, ce dulce şi plăcut e
Să locuiască fraţii împreună:
E ca o impecabilă cunună
De străvezii şi scumpe diamante.

Pe când Hermonu-nalţă fruntea-i albă
Înzăpezită peste lanţ de munte,
În haruri mii coboară daruri multe
Ca mii de sori sclipind în roua-i dalbă.

De mare preţ precum fu untdelemnul
Pe capul lui Aaron, odinioară,
Pe margini de veşminte şi-azi coboară
Purtând în el, duhovnicesc însemnul:

„Acolo, Domnul, binecuvântare
Oferă-n unitate şi frăţie
Ca Roua Dimineţii ce-n vecie
Pe Muntele Sion va să coboare…”
(Psalmul 133:3 şi Evrei 12:22)

***
Ce minunat, ce dulce şi plăcut e
Să locuiască fraţii împreună:
E ca o impecabilă cunună
„Din sfinţi şi sfinte”, scumpe diamante.

Petrică Pleşa noiembrie 2012

BLOGUL LUI PETRICĂ PLEŞA LA DOI ANI DE EXISTENŢĂ

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU on 08/12/2012 by Petrică Pleşa

S-au scurs, aproape fără să observăm, doi ani de la deschiderea blogului meu. Ţin să mulţumesc tuturor vizitatorilor pentru timpul alocat citind şi/sau audiind materialele postate. M-au încurajat de-a dreptul toate comentariile pe care le-aţi făcut. Regret lipsa de consecvenţă în ce priveşte frecvenţa postării de noi materiale, (aceasta din motive justificate), sperând ca în viitor să pot corecta acest inconvenient, dacă Dumnezeu mă va binecuvânta şi cu sănătatea corespunzătoare.

Vă urez tuturor, din toată inima, multă sănătate şi binecuvântări cereşti dar şi materiale, cu toată dragostea, al vostru neînsemnat,

Petrică Pleşa
07.12.2012

DUHUL SFÂNT ŞI RUGĂCIUNEA

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - ARTICOLE with tags , , , , , , , on 19/10/2012 by Petrică Pleşa

DUHUL SFANT SI RUGACIUNEA

Referindu-mă tot la punctul trei din „Informarea de la lucrările Consiliului Naţional” (16-17 martie a.c. – Braşov ) „Transformarea caracterului prin Biblie”, (a se vedea revista „Calea Credinţei”, ianuarie-aprilie 2012) aş dori să punctez pe scurt importanţa Duhului Sfânt şi a rugăciunii pentru atingerea acestui deziderat.

Textul de bază al cugetării este : Evrei 9:1-9 (m-aş bucura să-l citiţi acum) şi pornesc de la versetul 9 :

„Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârşirea cerută de cugetul lui”

Cele două lucruri prezentate comparativ sunt „Cortul Întâlnirii” ridicat de Moise în pustia Sinai după chipul ce i se arătase pe munte (Exodul 25:9; 25:40; 26:30; 27:8), pe de-o parte şi Templul lui Solomon şi respectiv al lui Zorobabel, ultimul încă în funcţiune în momentul scrierii epistolei, însă dărâmat după un timp scurt. Pasajul din capitolul 9:1-9 prezintă succint Locul Sfânt şi Locul Prea Sfânt. Acesta din urmă avea „un altar de aur pentru tămâie, chivotul legământului…” şi, vorba autorului: „Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri” (9.v.5 b)

Pe altarul de aur pentru tămâiere trebuia să fie arsă în mod permanent tămâie mirositoare (preparată după o reţetă unică specială, de o valoare simbolistică excepţională vizând rugăciunile noastre) conform textelor: Exodul 30:7-8; v.34-35.
Corespondentul din noi al Locului Prea Sfânt din Cortul Întâlnirii apoi din cele două Temple vechi testamentale, dărâmate, îl reprezintă duhul nostru din Templul Duhului Sfânt al trupului nostru:

„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt…?”
(1 Corinteni 6:19 etc).

În duhul nostru are loc adevărata închinare plăcută lui Dumnezeu după spusele Domnului Isus în discuţia cu femeia samariteancă:

„Dar vine ceasul şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să se închine în duh şi în adevăr”
(Ioan 4:23-24).

În acest loc prea sfânt din noi, prin analogie cu lăcaşurile de închinare mai sus amintite, se află şi „altarul de aur pentru tămâiere”. Tămâia de altădată, simbolizează „rugăciunile sfinţilor, ale tuturor sfinţilor”, aşa cum este scris în Apocalipsa lui Ioan 5:8-9

„Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau:
„Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat…”

Tot în Apocalipsa 8:3-4 este scris:

„Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea Scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.”

Pe altarul profund al inimilor noastre, aceste rugăciuni trebuie aduse necurmat, („Rugaţi-vă neîncetat” 1 Tesaloniceni 5:17 etc) precum tămâia mirositoare preparată în condiţiile (simbolice ale) „meşteşugului făcătorului de mir: să fie sărată, curată şi sfântă” ( Exodul 30:35 ). Doar în aceste condiţii, „rugăciuni sărate, (tot ce veţi cere cu credinţă : Matei 21:22; Iacov 5:15;), rugăciuni curate (rugăciunea fierbinte a celui neprihănit: Iacov 5:16; când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva…: Marcu 11:25) şi rugăciuni sfinte (rugaţi-vă prin Duhul Sfânt (Iuda v.20), aşadar, numai astfel de rugăciuni vor ajunge „captate” în potirele de aur din Cer, vor ajunge pe Altarul de aur care este înaintea Scaunului de Domnie al lui Dumnezeu din Locul Prea Sfânt al Adevăratului Cort care a fost ridicat nu de om ci de Domnul (Evrei 8:2).

Aş dori să-mi închei cugetarea printr-o întrebare serioasă:

CARE ESTE SITUAŢIA TEMPLULUI TRUPULUI TĂU (ŞI AL MEU) ÎN CALITATE DE TEMPLU AL DUHULUI SFÂNT, VIZÂND STAREA ALTARULUI PENTRU TĂMÂIERE DIN EL ?

Vă prezint în final, versificat şi alegoric, ceva ce, încă în frageda mea copilărie, fratele Nelu Guşu din Braşov ne-a prezentat prin predica sa, reamintindu-i-o spre înviorare.
Poezia mi-am compus-o la împlinirea a 63 de ani de viaţă.

SĂ NU AJUNG NICICUM, NICICÂND,
UN TEMPLU-N DĂRÂMARE

„Ah! Altarele Tale, Doamne al Oştirilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!”
(Psalm 84:3)

Cugetător la lucrurile sfinte,
De Templul Celui Sfânt preocupat,
Citind istoria de mai-nainte
Cum templele pe rând s-au dărâmat,

Ar fi dorit să vadă-n ilustrare
Prin prisma unui pictor genial
Unul din vechiul templu-n dărâmare
Solicitând în grabă, aşadar,

Pictură încă nemaiîntâlnită
Sinistru-avea să fie-acel tablou
Ce în curând drept l e c ţ i e e x p l i c i t ă
Avea să-l aibă-un prieten drept cadou…

Cum zilele treceau încet, agale,
Clientul îşi imagina, „visând”
Acoperiş zburând prin vânt, rafale,
Coloane de susţinere… căzând…

…Şi în sfârşit sosise autorul…
Clientul, cu un gest nerăbdător,
Grăbit luă din mâna lui, tabloul,
Vorbindu-i agitat, dar şi-n umor:

„Ce văd aici, nu are-asemănare
Cu ceea ce-am cerut să îmi lucrezi;
Tu îmi prezinţi un templu «în picioare»…
N-ai înţeles? Ori n-ai ştiut să pictezi?”

„Te rog”, răspunse pictorul, „aşteaptă…
Analizează ce e mai divin
Aici în templu: altaru-n partea dreaptă!…
… Priveşte!… Vezi ceva… ceva subtil?”

…T â r z i u… observă cum, cu-ndemânare
Păianjenu-şi ţesu în mod discret
O pânză pe altar… şi-n d ă r â m a r e
Văzuse templul, pictoru-nţelept…

Să nu ajung nicicum, nicicând,
Un templu-n dărâmare!

26 aprilie 2010

Click AICI pentru versiunea audio a poeziei de mai sus !

INTEGRITATE

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA POEZII SCRISE on 19/06/2012 by Petrică Pleşa

Regele si lingusitorii sai ipocriti

Tăcerea se așterne în atmosfera sumbră;
Cuprinși sunt de emoții slujbașii adunați…
A fețelor lumină ascunsă e de umbră,
Având să dea răspunsuri când fi-vor invitați.

Se-aude-n întrebare a regelui dorință:
Ar vrea să știe sincer, direct și personal
Ce crede fiecare despre a lui ființă
Ca rege-n maiestate, despot ori suveran.

Cu promisiunea fermă, purtând a sa dovadă:
„O piatră nestemată la fiece răspuns… ”
Au început să curgă elogii în cascadă,
Iar regele, în glorie-nălțat fu de nespus…

…Dar undeva, în colțul cel fără de onoare,
Cu mintea frământată, sta un slujbaș sărman,
Când regele-l întreabă: „Pe tine ce te doare?”
„Stăpâne! Adevărul, să-l cumperi, vrei, cu bani?!?

Mă voi abține, iată, și cugetu-mi în pace
Și nepătat luci-va precum un diamant!”
„Ei, haide, spune totuși părerea-ți «mai stângace»
Și-avea-vei răsplătire, așa cum am jurat.”

„Ascultă, Maiestate, ascult-a mea umilă
Și sinceră părere despre Măria Ta,
Chiar dacă soarta-mi fi-va lipsită de-a Ta milă…
…Eu cugetul, prin vorbe, nu mi-l voi întina:

Un om ca orișicare din noi ești, cu greșeală;
Ce ne deosebește e următorul fapt:
«Când noi greșim, e una, chiar de n-avem sfială;
Când Tu greșești, e alta, și-o simte-ntregul stat!…»”
*
Sfârșise întâlnirea… Sosise iată, ceasul
Când fericiți, slujbașii primiseră-al lor dar;
În schimb, cel de la urmă, umil mișcându-și pasul,
Fu ridicat de rege la rang de… cancelar.
*
După un timp, slujbașii venit-au plini de ură:
„Aceste pietre scumpe sunt false!” au strigat
„Da, știu!” fuse răspunsul, „sunt însă pe măsură
Cu falsurile voastre prin cari m-ați lăudat!”
*
Mai mult decât această posibilă-ntâmplare,
Scriptura ne vorbește de „cugetul curat”
De sfântă îndrăzneală… și făr′ exagerare
Să fie vorbe bune când e de-apreciat.
*
Rămâi mereu în colțul cel fără de onoare…
Când mintea frământată-ți va fi, ca „rob sărman”,
Iar cineva-ntreba-va: „Pe tine ce te doare?”
Răspunde-i: „Adevărul, eu nu mi-l vând pe bani!”

Te vei „abține” astfel și cugetul în pace
Și nepătat luci-va precum un diamant,
Și-n fine, de vei spune părerea ta „stângace”,
El, Domnu’-ți răsplăti-va așa cum a jurat.

Petrică Pleşa
(Poezie dedicată fiului meu la vârsta de 34 de ani.
Ideea poeziei este preluată din înțelepciunea poporului român)

BIBLIA – BAZA EDUCAŢIEI CREŞTINE

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - ARTICOLE on 19/06/2012 by Petrică Pleşa

Biblia - Sfanta Scriptura - Cartea noastra de capatai

O componentă de seamă a educaţiei creştine o constituie formarea caracterului după etalonul biblic (a se vedea punctul 3 al „Informării…” de la pagina 20 a revistei „Calea Credinţei” nr. 380-381, ianuarie-aprilie 2012). Printre însuşirile esenţiale ale caracterului creştin se numără şi „integritatea”. Aş dori să o prezint sub trei aspecte:

(I) aspectul curăţiei cugetului
(II) aspectul îndrăznelii sfinte
(III) aspectul stopării oricărei forme de compromis linguşitor, vizând relaţiile dintre oameni.

I. În ce priveşte curăţia cugetului, aceasta este legată strâns de credinţa adevărată. Iată câteva texte care oglindesc curăţia cugetului creştinului:

„…dragostea care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.” (1 Tim. 1:5);
„…şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut şi au căzut din credinţă” (1 Tim. 1:19);
„…ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat” (1 Tim. 3:9);
„Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă şi să nu te faci părtaş păcatelor altora; pe tine însuţi păzeşte-te curat.” (1 Tim. 5:22);
„Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi…” (2 Tim. 1:3);
„Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor…” (Rom. 9:1);
„Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu…” (2 Cor. 1:12);
„Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…” Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!” Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot…” (Fapte 23 v.1:5).

Pavel stătea cu şira spinării dreaptă, cu fruntea sus şi cu ochii aţintiţi la cei ce-l ascultau, dată fiind curăţia cugetului pe care o declara cu toată îndrăzneala şi nu cu diplomaţia unei viclenii sfidătoare, ostentative, întâlnită azi în mod perfid la tot pasul. Mărturia lui a provocat o ripostă rapidă şi dură din partea marelui preot. Mă întreb, de ce oare Pavel nu recunoscu pe Anania ca mare preot? Să-i fi lipsit uniforma?… I-a lipsit cu siguranţă însuşirea de caracter atât de deranjantă pe care Pavel tocmai o declarase şi pe care, în calitate de mare preot, Anania ar fi trebuit să o exteriorizeze. Ce bine însă i s-a potrivit calificativul de „perete văruit”.

„Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Fapte 24:14-16).

Minunata mărturisire a apostolului Pavel din versetul 16 are la bază trei motivaţii fundamentale: (1) slujise lui Dumnezeu, (2) crezuse tot (şi nu doar selectiv) ce era scris în Lege şi în Proroci, (3) avea nădejdea puternică în învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi. Astfel de motivaţii pot fi şi pentru noi suficiente, pentru a avea permanent un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

II. Aspectul îndrăznelii sfinte, sunt suficiente citatele de mai jos :

„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.” (Fapte 4:13);

„Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.” (1 Tim 3:13);

„Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală” (2 Cor. 3:12);

„Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe”… (2 Cor. 10:1).

III. Comportamentul linguşitor

„Omul darnic are mulţi linguşitori şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri.” (Prov. 19:6);
„Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.” (Prov. 26:28);
„Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.” (Prov. 28:23);
Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui.” (Prov. 29:5);
„Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.” (Iov 32:21-22).

Iată şi câteva citate celebre despre ipocrizie şi linguşire:

„Cine știe să lingușească știe și să calomnieze.” (Napoleon Bonaparte)
„Lingușirea este mai periculoasă decât ura.” (Baltasar Gracian)
„Investim elogiile cum investim și banii, pentru a ne fi restituite cu dobândă.” (Jules Renard)
„Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se la împrejurări. Dar totdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia.” (Theognis)

%d blogeri au apreciat asta: