Arhivă pentru supranatural

PUTEREA ÎNVIERII – MESAJ PASCAL

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - ARTICOLE with tags , , , , , , on 05/05/2013 by Petrică Pleşa
MORMANTUL GOL ESTE DOVADA INVIERII DOMNULUI IISUS HRISTOS

MORMANTUL GOL ESTE DOVADA INVIERII DOMNULUI IISUS HRISTOS

„Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea”
(Faptele Apostolilor 2:24)

În Cuvântul lui Dumnezeu, Învierea Domnului Isus Hristos o găsim relatată atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament în mod diferenţiat în Evanghelii, în cartea Faptele Apostolilor şi în Epistole. Aspectul profetic din Vechiul Testament avea să fie utilizat de către apostoli, drept argumentare suplimentară şi credibilă iudeilor căror le propovăduiseră Învierea Domnului Isus Hristos.

În Evanghelii, detaliile specifice fiecăruia dintre cei patru evanghelişti zugrăvesc, din punct de vedere istoric, un tablou complet al măreţului şi unicului eveniment din Univers: „Învierea Domnului Hristos”

În cartea Faptele Apostolilor nu există expresia „Hristos a înviat”, în schimb găsim repetată expresia „Dumnezeu L-a înviat…”, oferindu-ni-se o perspectivă de cugetare mai profundă decât cea istorică.

În Epistole, Dumnezeu ne revelează importanţa şi implicaţiile învierii Domnului Hristos în viaţa celor pe care „…după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi” (1 Petru 1:3b-4). Înţeleg de aici că glorioasa Înviere îşi pune amprenta pe întreaga noastră viaţă, începând cu momentul naşterii din Dumnezeu până în momentul intrării în posesia promisiunilor Sale eterne.

Referindu-mă la cartea Faptele Apostolilor şi la expresia repetată în ea :
„Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii” (vezi motto-ul),
m-am întrebat: „Când şi unde fusese legat Domnul Isus? Despre ce legături este vorba? Cât de puternice fuseseră acestea?”

Citând Psalmul 18:4-5: „Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii, mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii”, apoi Psalmul 116:3 „Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii”, înţelegem fără dificultate că este vorba de împrejurarea în care prelua vinovăţia păcatului întregii omeniri asupra Sa. În grădina Ghetsimani, Domnul Isus „…a început să se înspăimânte şi să se mâhnească foarte tare … cu sufletul cuprins de o întristare de moarte” (Marcu 14v.33b-34a) „…ajuns într-un chin ca de moarte, a început să se roage şi mai fierbinte şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ” (Luca 22:44). El simţea înfăşurarea îngrozitoare a legăturilor morţii. Înfăşurat cu aceste legături, încărcat cu păcatul lumii, Domnul Isus prins de către ceata de ostaşi, fusese târât la marii preoţi, Ana şi Caiafa, în Sinedriu, apoi la Pilat, la Irod şi din nou la Pilat, care I-au aplicat judecăţi nedrepte, însoţite de batjocuri şi torturi groaznice. Toate acestea, împreună cu procesul înfiorător al crucificării,
au însemnat pedeapsa în locul nostru, al tuturor, au însemnat jertfa de ispăşire pentru păcatul lumii, jertfă de un bun miros, plăcut lui Dumnezeu.
Timp de şase ore pe cruce, ca Miel al lui Dumnezeu, El satisfăcea, concomitent, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu.

Coborât de pe cruce, trupul Său mort fusese aşezat într-un mormânt.
Mi-aş permite să spun că păcatele fiecărui individ de sub soare, constituie tot atâtea legături ale morţii care L-au înfăşurat în Ghetsimani, toate împreună, formând forţa enormă, păcatul, ce-L ţinuse în mormânt până a treia zi. „Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea”. Intensitatea acestei forţe, nu se poate intui decât prin contrast cu excepţionala descriere pe care apostolul Pavel o face puterii necesare şi folosite de Dumnezeu pentru învierea Domnului Isus: …şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi… care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o in Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi… (Efeseni 1v.17a, 18a, 19-20 a). Astfel, pentru o asemenea forţă a păcatului şi a morţii, era necesară o putere de înviere corespunzătoare, divină, net superioară, traducătorul găsindu-şi cu dificultate cuvintele cele mai potrivite pentru a o descrie… Şi când te gândeşti că aceeaşi Putere a învierii poate fi percepută şi experimentată de către fiecare dintre noi… Apostolul Pavel o cunoscuse, le-o dorea şi credincioşilor din Efes şi se ruga în continuare să o cunoască, în mod personal şi mai mult:

„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip la învierea din morţi”
(Filipeni 3:10-11)

Poezia următoare, am primit-o din partea lui Dumnezeu în urma cugetării de mai sus, încă în anul 2004 pe când mă aflam în spital, în preajma sărbătorii Învierii Domnului, dorindu-mi de ziua naşterii mele, trăirea acestor binecuvântări divine.

Mediaş
Aprilie 2013

ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS – Eveniment supranatural cu implicaţii divine în viaţa oamenilor

Posted in PENTRU TOŢI PRIETENII BLOGULUI MEU, PETRICĂ PLEŞA - ARTICOLE with tags , , , , on 17/04/2011 by Petrică Pleşa

ECCE HOMO

Vă imaginaţi o iarnă fără a fi urmată de o primăvară?
Aşa ar fi fost sufletele noastre fără învierea Domnului Isus Hristos :

Aceasta o pot exprima doar cei ce au experimentat în realitate, învierea lor împreună cu Hristos.

ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS nu este doar un mit, o poveste de adormit copiii, cum mai gândesc unii care nu pot crede realitatea acestui eveniment dumnezeiesc. Ei cred mai degrabă minciuna lansată de satan imediat după învierea însoţită de marele cutremur de pământ, eveniment ai cărui primi martori oculari fuseseră păzitorii mormântului, soldaţii romani. Evanghelistul Matei relatează groaza străjerilor şi alergarea lor la preoţii cei mai de seamă (elita religiei iudaice). Aceştia, auzind mărturia lor credibilă, le-au dat bani pentru a raspândi marea minciună, atât de „logic” acceptată de către cei ce nu acceptă în crezul lor, învierea:

„Ucenicii Lui au venit noaptea pe când dormeam noi şi L-au furat… Şi s-a răspândit zvonul acesta… până în ziua de astăzi”
(Matei 28v:12-15)

Există, din păcate şi alte născociri aberante ale acestor minţi necredincioase, atee, pe care le răspândesc fără nici o teamă de Dumnezeu.

ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS nu este nici pe departe DOAR un eveniment unic, supranatural, petrecut cândva în istorie, cu scopul de a mai avea o sărbătoare în plus, în care să ne distrăm. (Ne îngrozim de ceea ce se întâmplă în lumea creştină, la Paşti)

ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS este un eveniment supranatural, divin, cu implicaţii practice în fiinţa umană (în general) şi în fiinţa mea şi în fiinţa ta (în particular). Apostolul Pavel se ruga pentru creştinii din Efes ca Dumnezeu să le lumineze ochii inimii pentru a putea pricepe

„care este faţă de noi credincioşii nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
(Efeseni 1:18-20).

Înţeleg de aici că o putere mai mare decât suma forţelor iadului, ale întunericului, ale păcatului şi ale locuinţei morţilor care Îl ţinuseră pe Domnul Isus în mormânt, aşadar această „nemărginită mărime a puterii Sale” a fost desfăşurată în Hristos, anihilând forţele demonice şi facilizându-I-se astfel glorioasa ÎNVIERE. Apostolul Pavel o denumeşte „Puterea învierii”:

„Şi Să-L cunosc pe El şi „Puterea învierii Lui…”
(Filipeni 3:10)

Aşadar, „Puterea învierii Domnului Hristos” este o realitate în viaţa creştinilor, putere care acţionează permanent împotriva pornirilor păcătoase ale naturii noastre, împotriva a tot ce încă este „moarte” în noi, înlocuindu-le cu viaţa Sa, cu slava Sa respectiv cu: „dragostea care întrece orice cunoştinţă,” (Efeseni 3:19) „bucuria negrăită şi strălucită”(1 Petru 1:8) şi „pacea care întrece orice pricepere”(Filipeni 4:7)”

Acesta este superlativul si apogeul trăirilor spirituale divine pe care creştinii îl pot atinge în mod real pe pământ, ca un preludiu al vieţii eterne pregătite pentru ei prin moartea şi respectiv ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS.

Dezideratul aici prezentat este realizat permanent prin misiunea pe care Duhul Lui Dumnezeu o are din momentul naşterii din nou a păcătosului şi anume: de a-l transforma „în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18 b)

Nu este oare tocmai această slavă intuită de profeţii din vechime, slavă ce a urmat (de atunci şi până azi) patimile, moartea şi învierea Lui Hristos, slavă pe care ei, profeţii, o avuseseră ca ţintă a cercetării şi căutării lor stăruitoare, deşi li se descoperise că nu pentru ei fusese revelată, ci pentru noi, slavă în care chiar îngerii doresc să privească ?” (1 Petru 1:10-12).
E regretabil faptul că prea puţini cercetători ai Cuvântului Lui Dumnezeu mai au ca ţintă a cercetării lor această problemă capitală pentru vieţile lor şi ale contemporanilor lor. (subiectul Învierii este abordat totuşi din multe alte perspective pe care eu nu le dispreţuiesc)

Fie ca tu, cel ce citeşti şi audiezi cele de aici, să poţi declama supremaţia apogeului spiritual şi anume : ”Implicaţiile însoţite de slavă ale INVIERII DOMNULUI HRISTOS ÎN VIAŢA TA”…

Iar dacă nu poţi spune nimic despre aceasta, te informez că „Puterea învierii” experimentată de fiul risipitor [despre care tatăl său declarase la revenirea lui acasă, că „fusese mort şi a înviat”] îţi stă chiar acum la dispoziţie spre fericirea ta pentru timp şi eternitate…

ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR

ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS

%d blogeri au apreciat asta: